001 002 003 004 005 006 007 008 009 010 011 012 013 014 015 016
Látássérült nézet Normál nézet

În general despre monumentele naturale şi ariile protejate de interes local

Prin arie de interes special pentru conservare se înţeleg suprafeţele mici, mai mult sau mai puţin compacte ale ţării sau a unei localităţi, specifice, deosebite, bogate în valori naturale, al căror menire este ocrotirea unei, sau a mai multor monumente, valori ale naturii, respectiv ocrotirea unui sistem unitar al acestor situri. Aceste arii protejare servesc ocrotirea şi conservarea valorilor naturale existente (asociaţii vegetale, populaţii de animale, habitate etc.). Arii de interes special pentru conservare pot fi înfiinţate pentru ocrotirea valorilor naturale de interes naţional sau de interes local.

Despre arii de ocrotire naturală de interes local vorbim în cazul în care Consiliul Local, printr-o hotărâre declară ocrotită o anumită zonă de interes natural. Vor fi protejate la nivel local monumentele ale naturii care sunt rarităţi, prezintă interes ştiinţific, economic, cultural, turistic sau estetic pentru localitatea sau microregiunea respectivă. Asemenea valoare naturală poate să fie orice luncă, păşune, mlaştină sau pâlc de pădure. 
Este recomandabilă consultarea specialiştilor în desemnarea şi stabilirea ordinii priorităţilor acestor zone şi specii. În cazul ariilor de ocrotire naturală de interes local puterea administrativă este reprezentată de notarul (secretarul) localităţii. Pe ariile de ocrotire naturală de interes local este valabilă acelaşi legislaţie ca şi în cazul ariilor de ocrotire naturală de interes naţional. Deosebim printre ele arii de interes local pentru conservare, precum şi monumente ale naturii (arbori, alei, monumente şi locuri istorice).

În cazul ariilor de ocrotire naturală de interes naţional, decizia se ia prin decret ministerial. Şi în acest caz poate să iniţieze procedura de instaurare a ocrotirii orice cetăţean. Procedura de punere sub ocrotire demarează din oficiu autorităţile de mediu. În Ungaria, o arie de ocrotire naturală de interes naţional poate să fie, pe lângă situaţiile obişnuite, şi ex-lege (depăşind prevederile legale) sau cu protecţie sporită.

Parcul conacului Miskolczy (Comuna Álmosd, Ungaria)
MISKOLCZI-KURIA AlmosdParcul conacului, care depăşeşte cu puţin suprafaţa de 2 hectare, Consiliul Judeţean Hajdu-Bihar.
a declarat arie ocrotită, în anul 1975 
Parcul este situat în partea sudică a localităţii, la capătul străzii Táncsics Mihály, pe amplasamentul central al fostei cooperative agricole socialiste. Familia Miskolczy de Mezőtelegd (Tileagd), constructorii curiei, sunt consideraţi membrii unei vechi familii nobiliare din judeţul Bihar, iniţial familia Chuliak, al cărei genealogie poate fi urmărită de la Miskolczy Csulyák György, care a trăit la sfârşitul secolului al XIV-lea. 
Conacul a fost ridicat în stil clasicist în anul 1802. După naţionalizarea din 1945 clădirea a intrat în administrarea cooperativei agricole de producţie locale (Búzakalász), care a renovat exteriorul conacului, dar a şi modificat interiorul în funcţie de destinaţie. În prezent clădirea este neutilizată.
Parcul conacului, cu o valoare botanică excepţională, a fost înfiinţat pe la mijlocul secolului al XIX-lea, dar în timp suprafaţa s-a redus sub 2 hectare. Vizitatorii întâmplători ai parcului sunt primiţi la intrare de un castan secular, cu trunchi multiplu, care are la baza trunchiului 5 crengi bătrâni, care cresc sub pământ şi ies la iveală la o distanţă de 2-3 m. Diametrul castanului bătrân măsurat sub ramificaţie este de 573 de cm. În interiorul grădinii întâlnim alte specii rare: stejar roşu, mai multe exmplare de tei pucios, un duglas verde cu diametrul trunchiului de aproape un metru, câteva exemplare de brazi argintii mai tineri, molizi, mesteceni şi arţari. Parcul ascunde şi alte rarităţi, cum ar fi roscovul de canada, arborele de bujor şi răchita. 
Formarea pâlcului de tei se leagă de obiceiul familiei Miskolczy de a planta câte un tei cu fiecare ocazie când s-a nâscut un băiat în familie. Tot în parc se află cavoul şi cimitirul familial Miskolczy, însă în ultimii ani marea parte a monumentele funerare de marmură au dispărut.
Aria protejată – semnalat de un panou la intrare –, poate fi vizitată fără restricţii, din când în când asigură locaţie şi evenimentelor cultural-comunitare locale. Protejarea ariei ar putea fi înbunătăţită prin refacerea şi întreţinerea aleilor pietonale, dotarea cu containere pentru deşeuri şi scorburi artificiale, precum şi prin refacerea şi reînprospătarea treptată a vegetaţiei, prin combatarea extinderii suprafeţelor dominate de salcâm şi soc.


Brazii numidieni (abies numidica) – Comuna Bagamér, Ungaria
VNUMIDIAI JEGENYEFENYO_BagamerCele două exemplare, ocrotite din 1981 se găsesc în centrul localităţii, în curtea şcolii generale de pe strada Rákóczi nr.2. Cei doi brazi numidieni impozanţi, în ţinutul lor de baştină, De Lannoy e Carr, în Munţii Atlaşi din Africa de Nord, la o altitudine de 1500-2000 de metrii deasupra mării, se dezvoltă ramificaţi, atingând înălţime de 25 de metri. Are coroana bogată, de formă piramidală, cu crengile aranjate în trepte în jurul trunchiului, orizontale.
Conurile lor sunt cilindrice cu lungimi cuprinse între 15-20 cm, şi grosimea de 4-6 cm. Solzii externi sunt închise şi de două ori mai mici decât carpelele. Pe vremuri a locuit în clădirea şcolii actuale administratorul episcopatului romano-catolic de la Oradea. Se presupune că arborii au fost plantaţi în aceea perioadă. Conurile în formă de luminări, uneori lungi de 25 cm, apar şi pe vârfurile crengilor groase, mai joase. Diametrul trunchiurilor arborilor înalte de 30-35 m este de 297, respectiv 333 cm. Cei doi brazi oferă posibilităţi excelente de observare locală a speciilor de provenite din ţinuturi îndepărtate.






Plopii albi de la Takó-hegy (Comuna Bagamér, Ungaria)
VTAKOHEGYI-NYARAK BagamerÎn extravilanul comunei, pe partea nord-estică, către frontiera de stat cu România se găseşte într-o pădure, într-o parcelă fără specificaţii se găsesc trei exemplare bătrâne şi imense de plopi albi (Populus alba) – în limbajul local popular numiţi „Tökfák”. Arborii beneficiază de protecţie locală încă din 1984, dar cei trei plopi au fost pomeniţi şi mai înainte în mai multe legende şi anecdote locale, deci se presupune că au beneficiat de o atenţie deosebită şi în perioadele anterioare. 
Accesul cel mai simplu către cei trei arbori este de la ABC-ul de pe şoseaua Vámospércs-Kokad, parcurgând strada Deák Ferenc şi un drum de pădure nisipos şi întortocheat, peste un kilometru ajungem la monumentele naturii. Observăm plopii seculari, relictele unor zone înpădurite întinse, singurii martori unor vremuri trecute, pe un luminiş al pădurii.
Trunchiul plopului alb este în general întortocheat, pe partea de jos a trunchiului acoperit de o coajă de culoare gri-închis şi adânc crestat, iar partea superioară a trunchiului are coaja netedă, de culoare albicioasă sau gri-verzui. Are coroana largă, susţinută de crengi puternice. Este o specie relativ longevivă (150-200 de ani), cu dezvoltare rapidă, răspândită în sudul Eurasiei şi nordul Africii, o specie care necesită multă căldură şi lumină, de câmpie, destul de frecventă pe Câmpia Panonică. Înfloreşte în a doua jumătate a lunii martie, fructul şi seminţele începe să-şi scuture la sfârşitul lui aprilie şi începutul lui mai.
Ţinutul cu dune de nisip a Câmpiei Nirului, şi duna pe care se găsesc şi aceste monumente ale naturii, constituie habitatul mai multor specii caracteristice stepelor nisipoase. În apropiere există o populaţie însemnată de şofrani-reticulaţi.
Cele trei exemplare de plopi albi, cu înălţimile lor curinse între 24-30 m, cu circumferinţele trunchiurilor, măsurate în anul 2006, de 660, 634, respectiv 626 cm, merită cu siguranţă protejarea. Una dintre cei trei arbori, cu ocazia unei furtuni a fost lovită de trăsnet, şi a început să se degradeze treptat.


huro logo_ro

huro slogan_hu_ro

huro eu_logo_ro_right


Site-ul "ÎN PROTEJAREA INSULELOR DE-A LUNGUL FRONTIEREI” (HURO/1001/179/1.3.1) în cadrul proiectului, 
a fost realizat prin :SIMONINFO Multimédia és Oktatási Kft.

Conţinutul acestei pagini nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.